Thursday, October 11, 2007

The things we try, to make a change

Chained Seagulls
Morning breeze on planet’s face
So blue once,
So warm now,
So sad for us.
With ink from depths ,
Covered all over,
The sea’s inhabitants
Cold rocks populated with their corpses.
Guilt?…mostly none.
Anyone? Something? Now!

Through clouds of dust
In chains of smog
Fly the once that were free…once.


Copyright © 2007 Luminita Stoica



Here's a little web page that provides the necessary lyrics for the opportune occasion...including some of my own work www.poetrysoup.com

Enjoy the poetry!

6 comments:

Anonymous said...

dragut...ce face tristetea asta din oameni :P te-ai fi gandit tu sa scrii poezii daca erai fericita?

Lumi said...

Funny Ioana, The thing is that I was really happy...now I crave for that.

Adelaida said...

sa scrii si cand o sa obtii scoala de iarna, si cand o sa pleci in State, si cand vei fi plecata la master, si cand o sa ai job, si cand o sa te casatoresti, si cand o a ai copii, si cand o sa fii bunica... si uite asa lumea isi va aminti de tine si peste 100 de ani... ;)

...poezii sau scenarii sau mai bine ambele...

Semnat anonim de catre "cel mai critic" critic al tau

Anonymous said...

va pup pe amandoua :)

Lumi said...

Voi scrie indiferent daca toate astea se intampla sau nu :)

Un URECHEATU' ii multumeste celui mai drag drog al sau...COCAINA.

Sa fii la fel de uituca, scumpica, obosita, desteapta, buna, (mai :D) inteleap si cand vei avea propria firma si cand il vei gasi pe cel neplictisitor si cand vei sti portugheza si cand vei locui in Paris si cand vei fi bunica si cand vor deschide cartile de Istorie a Marketingului peste 100 de ani.

Semnat,
Cea care ti-a dedicat "cea mai mare parte din blog si net provider-ul tau de baza :D".

Lumi said...

Si noi pe tine Ioana